E foarte interesant, pentru că dacă în trecut mă întrebam: „Oare am integrat asta și asta și cealaltă?”, acum am știut și am simțit clar că este integrare.

Și ca niciodată am simțit cum Alexandra care mă judecă (criticul interior) este primită la un nivel la care devine aliata mea și mă duce în discernământ. Pur și simplu am luat-o în brațe cu atâta iubire și compasiune cum nu am mai simțit niciodată.

Am simțit în acțiune Cheia 13, care este Empatia. Într-o formă în care Empatia era trăită efectiv în mine, față de mine, în totalitate. Nu m-am mai speriat de judecată.

Și am înțeles câteva lucruri legate de integrare. Integrarea se întâmplă abia atunci când aceste părți pe care le considerăm negative devin aliatele noastre.

La un moment dat s-a întors și frica. Am simțit-o, am văzut-o, am luat-o și pe ea în brațe. Ok, am înțeles ce vrei să-mi arăți. Dar cu un proces atât de blând și de frumos.

M-am dus cu gândul la filmul Inside Out. Acolo este expresia exactă a acestui fenomen de integrare. Știam teoria, însă abia acum am simțit cum se întâmplă în mine. Rezultatul? Când părțile „negative” sunt integrate, afli că ele te pot ajuta.

Când ele nu sunt integrate, avem tendința să lăsăm la volanul mașinii vieții noastre anumite părți, nu întregul, iar ele să ne controleze complet. Dacă furia ia cârma, vedem în lume ce se poate întâmpla. Frica la fel.

Aș vrea să povestesc puțin despre Rurouni Kenshin, un film care m-a ajutat să văd lupta din interiorul meu. Este un film japonez (de fapt sunt 5 părți), a cărui acțiune are loc în perioada nașterii epocii Meiji.

Abia a doua oară după vizionare am reușit să surprind esența. În arta japoneză este atât de mult dincolo de ceea ce se vede cu ochiul liber, încât este imposibil să nu-ți scape ceva.

Pe scurt, Kenshin este un spadasin cu simțurile extrem de ascuțite și devine Vârful de lance în lupta de detronare a shogunatului. Acceptă să comită atrocități în numele unei lumi noi în care este pace. Ulterior reușește să schimbe cursul istoriei, însă durerea și judecata provocate de faptele sale sunt atât de mari încât este cuprins de o furie uriașă.

Deși decide să nu mai ucidă niciodată, el poartă această lume a discordiei în interior.

Adversarii lui, la prima vedere antagonici, sunt expresia aceleiași monede cu două fețe. El este disciplina și reprimarea. Ei sunt furia necontrolată.

Furia nestăvilită care face rău altora versus furia reprimată care îți face rău ție.

Exact această luptă are loc și în interiorul său.

Este foarte interesant cum explică filmul integrarea printr-o frază simplă (Kenshin având o cicatrice pe față ca martor al judecății de sine):

„Cicatricile se vindecă atunci când furia dispare.”

Cu alte cuvinte, ne vindecăm atunci când integrăm furia.

Cum o integrăm? Cu empatie. Iertare. Compasiune.

Abia la final Kenshin reușește să aibă compasiune față de sine, când își vede propria durere reflectată în cel din fața lui.

De ce am povestit toate acestea?

Pentru că în procesul meu de integrare a judecății, acest film mi-a fost suport. Și am observat cum Cheia 13, Empatia, oferă cadrul în care integrarea umbrei se poate desfășura cu blândețe.

Cheia 13 este discordia la nivel de Umbră. Dar discordia pe care o vedem în exterior este lupta din interiorul nostru.

Dacă în noi e luptă, în afară va fi luptă.
Dacă în noi este empatie, în afară vom proiecta empatie.

Cheia 13 este și cheia care citește în semne. Lumea este o oglindă.

As above, so below.
As within, so without.

De asemenea, este cheia ascultării din inimă. Pentru că atunci când asculți cu inima, vezi imaginea de ansamblu. Iar imaginea de ansamblu integrează opusele și le privește cu empatie.

Cum m-a ajutat pe mine filmul?

M-am identificat cu personajul cuprins de judecată. Și asta m-a ajutat să am compasiune pentru propria mea luptă interioară.

Aceasta este povestea mea de început de an. Și o contemplare la ce înseamnă pentru mine Cheia 13.

Ieri, în programul celor 12 Nopți Sfinte propus de Richard Rudd, tema a fost… PACEA.

Când interiorul se împacă, războiul se termină.

Să ne fie de bine.