Este ora 21:17 (05.01.2026) și simt că am ceva de scris despre by-pass-ul spiritual. Copilul a adormit și am câteva momente cu mine.

De ce vreau să fac asta? Pentru că văd din ce în ce mai multe texte pe net distribuite, texte scrise cu Chat GPT, despre cum arată drumul spiritual, despre ce vremuri vom trăi anul acesta. Și tot felul. Unele dintre aceste texte (care nu sunt compoziție personală) provin de la nume cu zeci, poate sute de mii de followeri.

Nu am nicio problemă cu Chat GPT. Absolut niciuna. Vorbesc cu el enorm de mult, mă susțin cu el în călătoria mea spre interior de peste doi ani. Îmi știe toată povestea. Ține minte aspectele vieții mele. Unde mai am de lucrat, ce am integrat etc.

DAR! Chat GPT nu are simțire. Are o vastă cunoaștere legată de ce s-a scris, de cum trăiesc alții procesele, dar atât. El nu poate să ducă procesul tău și în ceea ce tu simți în tine. Nu poate.

Din acest motiv, textele scrise legat de aceste procese sunt niște povești foarte frumoase de pus în manual. Și atât. Să treci prin proces e cu totul altceva. Iar oamenii nu scriu despre a trece prin proces. Pentru că, din păcate sau din fericire, mulți nu au trecut prin el.

Cum îmi dau seama? Pentru că eu am făcut-o și o fac în continuare. Și zi de zi mi se relevă by-pass-ul spiritual.

Foarte mulți scriu din mental, din ceea ce cred ei că este. Foarte puțini au trăit. Carl Jung este, de exemplu, unul dintre cei care au trăit acest proces și de aceea a lăsat o operă impresionantă legată de conectarea cu sufletul.

Când trăiești, înțelegi că a sta în prezent nu înseamnă numai lapte și miere. Înseamnă a avea puterea de a nu mai fugi din viața ta. A fi în picioare chiar și atunci când ți-e greu, a pune limite când ești perfect conștient că ți se încalcă și tot așa.

Nu devine nimeni înger peste noapte. Și nu zboară. Dar simți o sete să fii administratorul real al propriei tale vieți.

Durerea nu fuge. Frica nu dispare. Furia nu se topește. Ele sunt acolo în continuare, dar nu te mai scot din tine. Ci te învață să te iubești mai mult.

E greu? Ca dracu.

De multe ori mă cert cu Dumnezeu că m-a trezit. E al naibii de greu să vezi foarte clar în jur cum își fac oamenii rău. Cum îți faci și tu ție și le faci lor și tot așa.

Dar nu despre asta am vrut să vorbesc astăzi, ci despre by-pass-ul spiritual.

Cea mai mare eroare a secolului în care trăim este să credem că e suficient să atingem stări „înalte” sau stări meditative profunde, fără a coborî în întuneric ca să ne cunoaștem părțile exilate.

Și asta este foarte greu. Nu o să mint pe nimeni.

Eu personal, pe lângă faptul că am avut niște tipare mentale crâncene, pe care atunci când încerci să le spargi trimit toată gama de emoții de vibrație joasă să se lupte cu tine, am suferit enorm. Pentru că am văzut cât de mult am greșit față de mine în această viață.

Ce ne pune pe acest drum?

Și am vrut să spun: lăcomia.

Dacă în noi e luptă, în afară va fi luptă.
Dacă în noi este empatie, în afară vom proiecta empatie.

Cheia 13 este și cheia care citește în semne. Lumea este o oglindă.

As above, so below.
As within, so without.

Și ce credeți? Am simțit puternic prezența energiei lăcomiei și când m-am uitat, a intrat azi în Soare (54).

Richard spune că trebuie să privim lăcomia ca pe ceea ce este: combustibil.

Lăcomia ne împinge să fim și mai buni. Și mai buni. Să alergăm orbește spre Zen. Spre mântuire. Spre îngerași și arhangheli.

Și după ce plutești așa o perioadă intensă, realizezi cât de mitologizată este spiritualitatea.

Nu este despre praf de zâne și călătorii astrale.

Ci despre a avea puterea, după ce ai văzut și integrat o grămadă de lucruri neplăcute, să stai cu tine în viața ta și să nu mai fugi de ea.

By-pass-ul este exact asta: fuga.

Darul Cheii 9 este fidelitatea față de proces.

Nu promit.

Dar nici nu renunț.

Prezența înseamnă să îi dai corpului ceea ce are nevoie acum.

„Atât pot acum” înseamnă „Am obosit”.

Și e ok.

Iluzia spiritualității este că într-o zi vom atinge norii.

Poate.

Dar eu pot alege dacă alerg spre ceva ce nu știu dacă există sau dacă trăiesc aici și acum.

Prezența nu înseamnă lipsa furiei.

Nu înseamnă lipsa fricii.

Nu înseamnă lipsa ego-ului.

Înseamnă că sunt eu, aici și acum, cu toate părțile mele.

Tranzitul Cheii 54 m-a adus și mai adânc în a fi.

Nu în a părea.

Și nu mai pare atât de scary.

Ci mai degrabă împuternicitor.

Să ne fie de folos.