Image Alt

Viata ca o constelatie

„Ce este conștiința? Îți spun eu! Conștiința este acea voce liniștită și mică pe care oamenii nu o ascultă. Asta e problema lumii de azi…” — Jiminy Cricket

Când furia este lumină – 22 dec 2025

Dacă își aduce aminte cineva, cu ceva timp în urmă am postat o contemplare la Cheia 20 legată de faptul că Prezentul nu este doar frumusețe, iubire etc. Contrar by-pass-ului spiritual promovat excesiv, a sta în prezent înseamnă, de fapt, a sta inclusiv în prezent cu prezentul de „rahat”, am zis atunci. Și acesta este un DAR. Să poți să vezi, să stai cu prezentul așa cum este.

Dar nu mai revin, am povestit doar foarte puțin, pentru că astăzi am avut o conștientizare oarecum similară cu Cheia 10 – Naturalețea.

Recent am revăzut Pinocchio împreună cu fiul meu. Și vă las aici un citat drăguț care mi-a plăcut și unul dintre motivele pentru care mă uit din nou la filmele vechi de desene împreună cu cel mic:

„Ce este conștiința? Îți spun eu! Conștiința este acea voce liniștită și mică pe care oamenii nu o ascultă. Asta e problema lumii de azi…”

Conștiința este aceea care ne arată unde și când ceva nu este pentru noi și noi totuși spunem „DA”.

Recent vorbeam cu cineva că se simte trădarea în câmp. Ei bine, primul lucru când vezi trădarea, de cele mai multe ori, simți furie. „Cum a putut să mă trădeze?”. Mai lucrezi puțin și ajungi la concluzia că ești, de fapt, furios pe tine. „Cum am putut să permit să se întâmple așa ceva?”.

La nivelul următor, pentru că ți s-a spus neîncetat că „Totul e lumină”, vrei să simți recunoștință și compasiune. Ca să fii „bun”. Și nu poți, să dea naiba, că tu ești plin de furie.

Și azi cred că am avut prima contemplare serioasă pe Cheia 10 (Siddhi / Esență: Existență; Darul: Naturalețea; Umbra: Obsesia de sine).

Și mi-am dat seama că noi, oamenii, încercăm să ardem o etapă. Și tot din ciclul „Nu ai voie să simți pentru că doare” îți reprimi emoția. FURIA. Pentru că din nou te trădezi.

Cum?

Păi dacă vine furie, cum să fii lumină? BAM! Iar vinovăție: „Nu sunt suficient de bun.” Și este un cerc vicios.

Când calea NATURALĂ este să simți furia și să o recunoști: mi-a fost încălcată o limită / mi-am încălcat limita. Am dreptul să simt furie.

Și asta este, de fapt, LUMINA.

Să îți dai voie să simți acea emoție poate neplăcută, care ea este. Chiar este. Dacă o reprimi, tot nu e lumină. E tot întuneric.

Natural e să fii furios când apare trădarea. Nu să zici „Sunt mai bun pentru că sunt ZEN”. Nu există așa ceva.

Când nu lași să curgă viața și emoțiile cu naturalețe, te trădezi din nou. Și ești chemat să revizuiești comportamentul tău față de tine. Ia vezi, de data asta ești sincer cu tine? Păi, nu prea.

E ok să simți furie. Furia te învață să-ți pui limite sănătoase. Și este în regulă. Furia ascunde o frică și te ajută să te cunoști mai bine.

Și aici este foarte interesant să descoperi a cui voce este în capul tău atunci când pui presiune pe tine. Cine te-a învățat că dacă ești furios „nu ești bun”? Unde și cum s-a manifestat acest tipar în viața ta?

Să ne fie de folos.