De mică am avut o traumă serioasă legată de faptul că mama mă tundea „castronel”.
La prima vedere pare o prostie. De ce? Păi cum naiba să spui că te-a traumatizat așa ceva?
„Alexandra, ești prea sensibilă!”

Ei bine, recent am aflat, într-o constelație (am lucrat multe după ce a murit mama, pentru că v-am povestit deja – mă destabilizasem complet), că tăierea părului, simbol al feminității (mi-a spus asta cu ani în urmă psihologul meu), poate aduce, la nivel simbolic, reprimarea feminității.

De ce? Pentru că „femeia e slabă”.
Femeia este „sexul slab”. Nu? Așa am învățat cu toții.

Atunci am înțeles că, la nivel inconștient, mama încerca să mă protejeze.
Fără să știu de ce, am dus asta mai departe, din fidelitate, și nu prea am reușit de-a lungul anilor să-mi las părul să crească.

Știți povestea aceea că o femeie care își taie părul e pe cale să-și schimbe viața?
E o prostie.

O femeie care își taie părul o face ca să nu mai fie vulnerabilă. Se apără.
Intră în energie masculină și devine „mai puternică”.

Povestea cu mama e mai lungă, însă o las aici, pentru că e prea intimă.

De ce povestesc toate astea? O să vedeți imediat.

Trăim într-o societate în care femeia taie și femeia spânzură.
Se spune că afli despre valorile unui popor din înjurăturile lui. Spuneți-mi mie ce țară mai are atâtea înjurături cu mama câte avem noi.

Femeia la putere.
Doar că, în ultima vreme, toate femeile acestea care au fost, de fapt, „bărbați” până acum au început să strige tare:
„Vreau să fiu femeie.”

Am obosit.

De un an și ceva trec prin acest proces și am întâlnit nenumărate femei care au ajuns la concluzia că nu mai vor să fie bărbați. Și sunt pe drumul cel bun.

Înainte nu înțelegeam exact care e treaba cu energia feminină și cea masculină.
La nivel spiritual, transferul de energie se face dinspre masculin (care oferă) către feminin (care primește).

Eu toată viața nu am auzit decât:
„Trebuie să fii puternică.”
„Trebuie să ai casa ta.”
„Să nu te controleze nimeni.”

Sunt sigură că multe femei au auzit asta.

Spiritualiștii spun că Divinul Feminin și Divinul Masculin se trezesc în spirit.
Noi, femeile, spunem că am obosit.

De ceva timp am început să mă schimb. Am cerut și s-a întâmplat.

Iar azi am avut parte de o întâmplare hazlie.
Am plecat cu o prietenă până la căsuța mea să bem un suc și să mai povestim „ca fetele”. Pe drum m-am oprit la benzinărie, iar un domn angajat mă întreabă, ca de obicei:

– Vă ajut, doamnă?
– Eu pot singură! – răspunde bărbatul din mine.

Evident că nu am băgat cum trebuie pistolul și cred că mi s-a scurs pe picioare vreo jumătate de litru de benzină. Nu e ca și cum nu conduc de 16 ani.

Vechea eu s-ar fi enervat foarte tare. Aș fi plecat de acolo plină de spume.

Însă vreau să vă spun că nu m-am bucurat niciodată atât de tare că m-am murdărit.
Am început să râd. Singură la pompă, plină de benzină pe picioare, veselă, vulnerabilă, intuitivă, amețită și… FEMEIE.

La urma urmei… nu femeia este cea care trebuie să aibă simțul găurii.
Nu mai bine îl lăsăm pe domnul acela să facă ce trebuia să facă un bărbat?
Să ajute o doamnă să umple rezervorul.

Știți vorba aceea: „Sunt o doamnă, ce PLM!”

Și iată-mă pe mine la pompă, plină de benzină pe picioare, simțind ultima zvâcnire a masculului din mine care încerca să controleze tot.

Și ca să vedeți cât sunt de subtile energiile…
Am ajuns acasă și am deschis imediat mail-ul de la Cheile Genelor să văd în ce cheie suntem.

Cheia 53 – Imaturitatea.
Cea care te poartă în cicluri până când nu-ți mai sunt de folos și începi să le rupi.
În Human Design, poarta se numește „Noi începuturi”.

La mine în profil face canal cu 42, care te obligă să termini ceea ce ai început.

Și citez din Neutrino (aplicația de Human Design):
„Ceea ce deja a ajuns la final nu mai poate fi repetat cu forța.”

Adică: Alexandro, fii femeie până la capăt.

Asta nu înseamnă că, dacă nu mă ajută nimeni să pun benzină, nu o să mai pot.
Dar o să-mi dau voie să primesc.

PS: Eu abia acum descopăr Cheile și Porțile, așa că aveți milă. Mi se pare fascinant la ce nivel de subtilitate se duce totul. Totul e o lecție.

Vă las mai jos o poză cu mine (la 29 de ani), cu părul lung, și-mi lansez o provocare, în spiritul Cheii care abia s-a schimbat:
să nu mă mai tund scurt.