Zilele acestea termenul de „boală” a evoluat pentru mine la „nu trăiești în ritmul vieții”. Pământul, viața, planetele, natura, toate au un ritm. Numai noi, oamenii, vrem ACUM. Și nu știam eu de ce tot îmi vine în cap aia cu „INSTANT GRATIFICATION”. Acolo greșim. Pentru că, dacă plantezi o floare, ea va înflori exact în anotimpul ei. Dacă vrei să o faci să înflorească mai devreme, nu ai cum. Degeaba îi pui tu îngrășământ. Degeaba o rogi. Dacă uiți să o uzi, se usucă. Cam așa și cu noi, oamenii. Dacă vrei să fie azi, forțezi procesul. Și ajungi, desigur, la burnout. Și uite așa s-a dus și vinovăția. Că dacă începi să înțelegi că viața are un ritm anume și nu te mai grăbești (telefonul a scris greșești), începi să-ți păstrezi și energia. Că nu înțelegeam eu de ce tot primesc mesajul că rămân fără energie.

Nu știu unde mă tot grăbeam. În orgoliu. Și nu, nu te poți bucura de viață altfel. Decât în ritmul tău. Plantezi semințele în Pământ, le uzi cu Apă, le ții la Soare și, când fac fructe și mai apoi alte semințe, Vântul le împrăștie mai departe. Pentru cine este interesat să lucreze cu elementele naturii, ar trebui să țină cont de asta. Printre altele, desigur. Este o metaforă extraordinară. Că mă tot întrebam de ce zic astrologii că ieșim din perioada Apei și Pământului și intrăm în perioada Focului și Vântului. Apropo, Vântul curăță și agitația mentală.

De ceva timp îmi apare ca mesaj șamanul. Dar șamanul pentru a-l integra în mine, în viața mea. Cu tot ce știe el. Cu ritmurile vieții. Cu animalele de putere. Cu plantele medicinale. Cu tot ce vine de la străbuni din spate. Cu înțelepciunea ancestrală. Cu țăranii de care ne tot mirăm noi că trăiau mult și bine și consumau și țuică. Pentru că ei plantează la lună nouă, fără să știe de ce. Pentru că pun castraveți de Sfântul Gheorghe și tot așa. Și nu au trăit nici cu Jung și nici cu Hawkins. Și acum înțeleg de ce toată viața mi-am dorit să mă mut la țară. Pentru că în marile orașe e imposibil de ținut acest ritm.

Se deschide o nouă poveste frumoasă. A fi șaman în viața ta. Și acum înțeleg și de ce am tot primit invitații la cursuri și nu simțeam să onorez. Pentru că Doamne Doamne vrea altfel. Și pentru că asta nu se învață de la cursuri, ci de la Dumnezeu. De la viață. De la natură. De la animale. Ele știu exact mereu ce au de făcut. Și-mi vine în cap mereu melodia „Rithm is a dancer”. Pentru că melodiile astea vechi au atât de multă înțelepciune în ele, ceva extraordinar. Să dansăm, deci, în ritmul vieții.

Acum înțeleg de ce fiul meu mereu tot zice de unul „Șeful”. Că eu nu ascultam ce zice Șeful ăla mare. DIVINA COMEDIE și NOAPTEA MINȚII. Și simt o recunoștință extraordinară față de oameni, toți, și TOT ce a trecut prin viața mea. WOW. Acesta este momentul când „Pentru că așa TREBUIA” fără explicații, venit din spate, începe să aibă sens. Acum, na, mai sunt și interpretări. Luăm ce ne trebuie.

Am scris articolul acesta dimineață, pe la 7, și am simțit să nu postez încă. Între timp, s-au așezat și la mine niște lucruri și am primit mesajul că aici începe drumul către o lume nouă. Să decolăm, zic.

Să ne fie de folos. 🙏