Cheile 4 cu 49

Tocmai s-a încheiat tranzitul Cheilor 4 în Soare și 49 în Pământ.

Cheia 4 – Intoleranță / Înțelegere / Iertare
Cheia 49 – Reacție / Revoluție / Renaștere

A fost o energie FOARTE interesantă. Pentru mine este total străină, pentru că nu am cele două Chei, însă le au ai mei în oglindă. Exact cum aveam eu cu tata 7 și 13, tot în oglindă. Nimic întâmplător acolo, sunt sigură.

Și aș vrea să povestesc puțin despre Reacție.

Reacția (Umbra Cheii 49) este cea care te scoate din tine atunci când cineva spune ceva ce nu poate fi tolerat de către tine.

Adică: ai o emoție cu care nu poți să stai.

Cineva care suferă foarte tare vine și vorbește cu tine și tu nu poți să conții, iei foc. Sau îi zici: „Hai, gata, nu mai plânge!”

Emoția însăși este încă netolerată în societate. Dacă plângi, ești slab.

Când nu tolerezi, reacționezi. Asta la nivel de Umbră.

Când poți să stai cu emoția („Eu conțin acea parte din mine care plânge și o iau în brațe”), pot să stau și cu emoția celui din fața mea și nu mai reacționez. Nu mai fug din mine.

Emoția celuilalt nu mai are puterea să mă scoată din mine. Ceea ce înseamnă că stau în puterea mea.

Ce mă scoate din mine?

Frica de a privi la o parte din mine care mă doare.

Și la mine a fost zilele acestea extraordinar de mult pe MANIPULARE. Nu înțeleg încă foarte bine de unde vine treaba asta (ca și context astral, poate mă prind eu), dar nu numai la mine, ci și în câmp, o manipulare extraordinară.

Și am stat puțin cu asta ca să înțeleg. Și am văzut că Reacția în sine apare ca să poți manipula o anumită frică pe care o simți.

Ies din mine, reacționez ca să nu mai simt frica.

Gen: mă manipulez singur.

Mă mint că nu este ceea ce este. Nu vreau să văd și mă lupt cu viața. Îi arăt eu ei că știu mai bine. Că emoția e proastă. Că nu trebuie să simți.

Adăugați voi ce mai e pe la voi.

Și nu întâmplător, această perioadă se continuă cu Cheia 29 în Soare, care ne îndeamnă: „Spune DA Vieții!”

Spune „DA” vieții așa cum este ea, fără să mai calculezi tu, după tiparele tale mentale, cum ar trebui să fie de fapt și să te lupți.

Și simt că este, din nou, o perioadă în care este benefic să dăm drumul, fiecare, la proiecte noi pe care le aveam în plan de ceva timp, construite cu multă grijă și cu pași mărunți, pe fundament solid.

Și ieri a venit așa o oboseală extraordinară. Și cumva, deși am mai lucrat pe asta, încă mi-a fost puțin greu să accept că sunt obosită.

Că miercuri plec în retreat pentru 5 zile. Al 5-lea retreat. (55 😅)

Și mă tot mințeam că: „Aoleu, hai, nu mai lucrez deloc cu mine până atunci, că o să fie 5 zile, o să fie mult, o să fie greu. Vreau să mă odihnesc.”

Apoi am observat cum mă programam singură: „O să fie greu” etc. 🤣🤣

Și încercam să manipulez eu acest „lucrez cu mine”, pentru că am obosit foarte rău.

Și cumva eu înțeleg clar că viața mea nu va mai fi niciodată la fel. Pentru că văd și simt altfel.

Și îmi e foarte greu să stau cu asta. Am momente când consider că sunt niște blesteme. Alteori niște binecuvântări. Dar așa este lumea noastră, duală.

Și mesajul meu a fost: „Ia viața așa cum este.”

Nu „lucrezi” — așa e viața ta acum.

Și e foarte greu să schimbi când ai trăit altfel aproape 40 de ani. Foarte greu. Că mintea se luptă. De aici și oboseala.

Așa că ieri am ajuns acasă și am băut o bere și m-am relaxat. Mi-am spus: „Am obosit.”

Și am simțit cum corpul devine greu. Greu de tot.

Și m-am întins în canapea atât de inertă încât nu am reușit nici să-mi aprind televizorul.

Și e ok.

Avem voie să fim obosiți. ❤️

Să ne fie de folos 🙏

Sursă imagine: Pinterest