
Turnul II
“- L., oamenii se schimbă?
– Se schimbă doar dacă și-o iau!”
Așa povesteam eu cu psihologul meu cu ani în urmă, când speram mereu că cineva se va schimba. Pentru că oamenii nu-mi ofereau mie ceea ce aveam eu nevoie. Și atunci ei erau de cct.
Când începi să te uiți în jur, ăla e așa, ăla e așa, doar eu sunt perfect. Nimeni nu mai e ca mine. Sau depinde. Toți sunt mai buni ca mine. Dar de ce atrag oamenii ăia în jurul meu dacă eu sunt așa super?…
Așa facem noi: așteptăm la alții și înăuntru nu privim… paiul din ochiul altuia…
Când vezi ce e autentic în tine, tot atunci începi să vezi ce e autentic în cei din fața ta. Vezi și prin umbrele lor. Vezi TOT.
În timp ce scriu textul acesta, Cezar strigă lângă mine:
“Să moară mama.”
Așa este. Să moară mama exact așa cum o știe toată lumea și să renască cum se știe doar ea. (În tarot, “Moartea” vine împreună cu ideea de regenerare și renaștere.)
Ce înseamnă Turnul în lumea fizică? Atunci când îți pierzi serviciul, te cerți cu prietenii, nu se mai aliniază nimic, nu merge relația de cuplu, proiectele rămân în stand-by.
Ce facem noi de obicei? Tragem până la epuizare și ne încăpățânăm să le facem să meargă.
Țin minte că aveam cu ani în urmă discuții cu părinții mei referitoare la un loc de muncă unde ajunsesem să vin acasă și să plâng zilnic, pentru că ceea ce făceam nu era în aliniament cu simțirea mea. Părinții mei, obișnuiți în stil vechi, că așa e bine să ai continuitate, nu simțeau prin ce treceam.
Într-un final am zis pas… probabil dacă aș fi continuat așa m-aș fi îmbolnăvit la un moment dat. Dar ce te învață societatea? Să te lupți… nu, frate. Dacă e cu luptă, e împotriva destinului. Exact așa am simțit acum la mine cu scrisul: a curs lin și liniștit, cu asumare și responsabilitate, și mă bucur tare.
Unul dintre lucrurile pe care le-am observat la mine recent este faptul că nu am adus în lume ceea ce sunt eu din teama de a-i deranja pe alții. Mi-a fost frică să fiu cine sunt pentru că mi s-au pus limite de genul: “Tu ești de aici până aici și nu ai voie să depășești.”
Vreau să le mulțumesc tuturor celor care m-au felicitat. Evident că au apărut și haterii… le mulțumesc și lor, pentru că, deși m-au rănit, mai apoi m-am uitat în mine și am văzut cu tristețe cât m-am ascuns ca să nu-i deranjez pe alții cu faptul că am un dar…
Mă anulez pe mine ca să nu supăr pe nimeni. Și încep să nu mă mai scuz pentru că îmi dau voie să fiu EU. Mereu avem de învățat. ❤️
